Am realizat cu timpul ca nimic nu e moca,
E pur si simplu natural,
Fiecare avem un sfarsit pe care nu il stim.
Un final fericit din povesti neterminate.
Am facut prostia acului infect.
Si rahatul asta o sa-l regret.
Am inceput cu mult timp in urma.
Am inceput cu o intepatura.
La fiecare pas ma gandesc ca sangele meu e murdar,
Nu vreau sa spun ce ma doare.
Dar prin asta pierd tot.
Nimic nu e moca , cu toate ca faptele se pierd in trecut.
Lovita intai de suflete pure,
Sarind peste rauri limpede,
Ma pierd in spatele decorului.
Si incep sa inteleg ca eu sunt singura, care s-a bagat in rahatul asta.
Din greseli se invata ,
Cu timpul iti dai arama pe fata.
Si incepi sa versi lacrimi imbibate in pacate.
Poate ca bunatatea o sa fie trasa in teapa.
Atunci o sa imi spal si eu pacatele.
O sa raman o amintire blocata in ochii tai.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu