"Un simplu vis de copil ,
Desprins dintr-un album"
Visul meu .. Povestioara mea...Mintea unui copil pierdut printre vise asternute intr-un album..
Cu toti avem vise si amintiri legate de trecut... Acum imi traiesc clipele care mi-au mai ramas din plin... Fur tot ce e mai frumos din viata ... Prin ochii mei albastri privesc cum lumea se calca in picioare pentru un strop de fericire... Cand ploua ma intreb care persoane s-au stins si cate se vor mai stinge? ... E prima data cand inteleg adevaratul sens al vieti ... Placerile ei si dezamagirile sunt doar un "sut" pentru a te pune la incercare... Iti amintesti cand ai primit o veste buna cum sareai in sus de bucurie , iar dupa vestea buna urma una proasta care te trantea la pamant... Asa e si pe strada si in viata de zi cu zi...
Ma uitam pe fereastra .. priveam nori si imi imaginam ca sunt niste forme ciudate facute din frisca..
Cum ar fi daca as ajunge si eu la ei..Sa alerg si sa ma pierd printre ei.. Da-mi o palma si spune-mi sa nu mai visez... Cu timpul am realizat ca tot ce e frumos ne indeamna sa visam si sa ne purtam aiurea...
Hai sa ascultam cum picaturile de ploaie se astern pe pamant ... Sa ne imaginam ca acel pamant e defapt un pian , iar picaturile sunt defapt niste maini invizibile care se joaca cu acele clape..Nori sunt specatatori care asculta acel sunet divin de ploaie.. Iar curcubeul este finalul spectacolului...
Noi suntem doar niste umbre pe acest pamant care incearca sa nu striveasca divinitatea creeata de acel sunet ... Eu ma consider o umbra vesela care nu poate trai fara acel sunet mirific si fara culori.
"Ma duc in jos , jos foarte jos,
Si ce ma doare cel mai tare ,
Este faptul ca sufletul nu moare.
Vreau sa ma las purtata de val,
Sa alunec de pe un deal ..
Si sa strig MAI VREAU!"
