Eu si cu mine

"Sunt doar un alt muritor care se pierde în zori."

Privirea ei inocentă s-a pierdut. Acum îi este teamă să mai privească acea poză veche și prăfuită care zace în vitrină. În fiecare seară își varsă amarul în alcool pănă când amețește și uită ce s-a întamplat. E trist sau poate e un pic ciudat să vezi un copil cu un zămbet leșinat și ochii tulburați...nu poate să scoată nici un cuvânt acum doar lacrimile ei mai vorbesc. Starea ei de neliniște creează o atmosferă înfricoșătoare care te face să metidezi la trecutul ei pervers și întunecat... E conștientă că toate lucrurile se complică când face doar tâmpenii... o doare atunci când îi lipsesc acele momente ,dar cu timpul a învatat să își repete în gând "Ce micuță erai atunci..acum ai crescut ai început sa triumfezi in cele mai proaste momente chiar dacă esti dependentă de anumite chestii găsești mereu o cale de scăpare și mergi mai departe...."  Dimineața îsi privește chipul în oglindă și începe să plângă ... pentru că zâmbetul ei pur de odinioară s-a pierdut într-o seară mirifică de vară ... când pentru prima oară a încercat acul ăla infect care îi zâmbește... E prea târziu să mai privească înapoi ... 

Poate o să treacă peste , poate o să uite ce a făcut chiar dacă mai are semne... Poate o să devină propriul ei erou... Dar nu contează privirea ei se pierde în fiecare noapte.

"Doare...chiar dacă e trecător..."

Si ...

"Nu poți să stai in casă!"

E doar o altă stare sau poate un alt sentiment suprem. Poate că e zi sau poate că e noapte , dar nu contează știu că tu te gândești la ce va urma. Azi pot să spun ce gândesc , ce simt și ce-mi doresc. Acum pot să zâmbesc din ce in ce mai des fiindcă privesc o imagine perfectă pentru un început de primăvară. O imagine în care două persoane și-au găsit un rost printre acele șoapte pierdute în trecut. Fericire maximă  combinată cu un strop de culoare au dat naștere unui sentiment mirific pe care nu o să-l întelegem niciodată. 

Poate o să medităm la un vis pervers care o să se piardă-n fum și atunci o să ne dăm seama ce căcat am simțit atunci.

Azi e soare

"Respiră încet și aprinde lumina , speranța nu moare." 

Hai să pășim într-o altă lume unde toți facem spume. 

Încep să mor de nerăbdare , pot să faci ce vrei cu cine vrei , azi sunt cu capul în nori. Am în cap numai gânduri ucigătoare , cunosc o mie de persoane care vor să-și aprindă toate visele într-o singură noapte. Dar e imposibil pentru noi fiindcă mereu adormim pe ritmul suav al unui pian. Încep să-mi pierd din culoare și te strig chiar dacă nu mă auzi. Dacă aș ști unde te ascunzi...aș zbura spre tine chiar dacă am aripile murdare. Mă pierd printre șoapte și caut o umbră care să mă salveze de la moarte. Am uitat să-ți spun cât timp a trecut și încă nu am făcut nimic din ce mi-am propus. În fiecare seara mă gândesc cum ar fii să plutim spre nori cu acel sentiment de pluș , iar când revenim cu picioarele pe pământ să ne imaginăm că eu voi fii a ta și tu al meu. Nu e niciodată prea târziu să spui ce gândești , dar așteptarea acelor vorbe creează o furtună incontrolabilă care răsfoiește toate amintirile creeate de probleme. Parcă toate lucrurile sunt mai frumoase când sunt complicate.

Va fii  un triumf când o să dansăm prin ploaie , iar zămbetele creeate de soare se vor pierde ușor in zare.