"Era doar un suflet mic si pustiu care ratacea printre ganduri."
Nu vreau sa mai plang ,
Nu mai am ce sa strang.
Nu am sa uit cat am alunecat pe scara vieti,
Si cat timp voi mai aluneca.
Era doar o simpla fata care facea mereu cate o traznaie.
Nu trecea un minut si suspina in gand...Suspina pentru un strop pur de fericire uitat intr-o camera pustie.Credeam ca intr-o zi voi intelege de ce nu pot sa aman acel vis care il traiesc in fiecare zi...Hai sa ti-l spun si tie..
Visez ca ma pierd in intuneric , iar glasul suav al unui vierme mort ma cheama la fereastra..Parca imi zambea si parca o lacrima se scrugea pe obrazul lui de matase..Eram mult prea trista si confuza pentru ca incercam sa gasesc un refugiu sufletesc in acel sunet suav al pianului...Puteam sa zbor peste acel munte , puteam sa ating chiar si curcubeul care aparea in fiecare dimineata..Imi intorc capu pentru o fractiune de secunda si acel vierme divin se ascunde , eu incep sa il caut disperata prin casa... Dar m-am uitat pe geam si l-am vazut plecand... Atunci am inceput sa plang , fiindca de atunci nu l-am mai vazut ... Stateam pe geam si imi aminteam acele cuvinte imbibate in venin : "Te-am rugat sa privesti in urma ta." ... Nu intelegeam ce vroia sa spuna ....Atunci am privit pentru prima data in urma mea si RAHAT , am descoperit un mic labirint , labirintul vieti mele care era plin de amintiri frumoase pe care le-am stras in ultima luna..Atunci am inceput sa zambesc din nou..
Acum am realizat ce am langa mine si ca orice clipa petrecuta cu tine imi da speranta ca voi apuca ziua de maine.