duminică

Azi e soare


"Respiră încet și aprinde lumina , speranța nu moare." 

Hai să pășim într-o altă lume unde toți facem spume. 

Încep să mor de nerăbdare , pot să faci ce vrei cu cine vrei , azi sunt cu capul în nori. Am în cap numai gânduri ucigătoare , cunosc o mie de persoane care vor să-și aprindă toate visele într-o singură noapte. Dar e imposibil pentru noi fiindcă mereu adormim pe ritmul suav al unui pian. Încep să-mi pierd din culoare și te strig chiar dacă nu mă auzi. Dacă aș ști unde te ascunzi...aș zbura spre tine chiar dacă am aripile murdare. Mă pierd printre șoapte și caut o umbră care să mă salveze de la moarte. Am uitat să-ți spun cât timp a trecut și încă nu am făcut nimic din ce mi-am propus. În fiecare seara mă gândesc cum ar fii să plutim spre nori cu acel sentiment de pluș , iar când revenim cu picioarele pe pământ să ne imaginăm că eu voi fii a ta și tu al meu. Nu e niciodată prea târziu să spui ce gândești , dar așteptarea acelor vorbe creează o furtună incontrolabilă care răsfoiește toate amintirile creeate de probleme. Parcă toate lucrurile sunt mai frumoase când sunt complicate.

Va fii  un triumf când o să dansăm prin ploaie , iar zămbetele creeate de soare se vor pierde ușor in zare.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu