"Poți să pleci..nu te mai rețin!"
Dacă o să mă vezi zâmbind ... să nu mă întrebi de ce... Sunt prea confunză să-ți răspund ce am simțit. Îmi spui că am fost doar o unstensilă și că m-ai folosit? Îmi e silă de tine și de tot ce am simțit. Doamne ! Sunt doar într-o altă stare extremă și nu știu cum să mă comport .. Am rupt orice legătură cu tine .. îmi vine să-ți fut una! da .. mă abțin chiar dacă nu mai rezist. Până și luna a început să râdă ca proasta fiindcă privește un sfărșit de poveste. E trecut de miezul nopți , iar eu încă mă gândesc de ce îmi i-au capace... Norii au început să își verse lacrimile subre și murdare , iar eu mă ascund după o ușă închisă ... E o imagine tâmpită care mă poartă departe de frumos și încep să plăng..Mi-am adus aminte de acea clipă ...
"Am rupt-o la goană și tu erai în spatele meu... M-ai prins de mână și ai început să țipi ... mi-ai spus că am fost doar o simplă jucărie care făcea doar ce-ți plăcea ție... În momentul ăla am simțit o furie nestăpânită , eram confuză pentru că în filmul meu am primit cel mai trist rol... Ți-am futut o palmă peste bot și am simțit cum privirea ta se șterge ușor din mintea mea. Hai plecă! Nu vreau să te-ncurc oricum ești un prefăcut... Și am plecat în noapte ... am găsit alinare într-un borcănel micuț care îmi oferă cele mai frumoase vise!"
Sper doar ca totul să se oprească!
"Bine ai venit Borcănel!
Tu , prietene poți să pleci și să mă lași în pace!"
