Doar..

"Doar un suflet nevinovat , 

Care se pierde noaptea in..pat."

Plangeam in fiecare seara,

Si speram ca acel sentiment sa nu moara.

Am ajuns sa inebunesc pentru o secunda cu el.

Dar e prea devreme ca sa ma doara.

Am descoperit un refugiu sufletesc,

Si poate ca aici voi ramane.

Nu vreau sa ranesc, 

Vreau doar sa cresc cu tine.

Imbratisarile lui nebune , nebune..

Se avanta usor catre mine.

Iar privirea lui seducatoare,

Ma face sa ma simt mai mare.

Nu am crezut ca doar un suflet care te asculta si are grija de tine , 

Poate sa iti schimbe viata intr-un sfert de ceas.

Voi pastra mereu acel chip retras.

"Ai  nevoie de un curcubeu,

Dar e greu sa definesti linia purpurie.

Ai nevoie de o raza de soare ,

Dar luna te trateaza ca atare."

Un mic demon

"Vreau sa ating..Ce?

Nu conteaza. Am uitat."

Sunt un mic monstrulet care traieste pentru un strop de culoare. Ziua sunt un om ca oricare altu , am aceleasi sentimente si activitati. Mergeam pe strada , tin minte ca era frumos afara si era trecut de sase seara , iar eu trebuia sa ma transform la loc... In acea creatura hidoasa cu par pe fata , labutele mele de om deveneau niste labe de hipopotan patate cu sange , iar trupul meu zvelt de om devenea un trup de vaca nebuna care nu mai mancase de o luna. Asa aratam eu in realitate noapte si nu era doar o simpla infatisare. Noaptea ieseam la vanatoare , fiindca stomacul meu de broasca cerea mereu de mancare si nu aveam ce sa fac. Ieseam din ascunzatoare si ucideam oameni fara vina , le spargeam capu si incepeam sa le sug creierul cu paiu , dupa ce terminam cu partea de sus treceam la stomac unde aveam o ciorba delicioasa din intestine si mate , picioarele lor mi se pareau cele mai gustoase si le lasam la urma,  fiindca aveau un gust minunat de ciocolata. Sangele lor avea gustul unui vin vechi de 100 de ani , era foarte bun si il savuram cu o placere greu de explicat. Dar asta sunt eu si poate mai sunt monstruleti la fel ca mine si se bucura pentru mine.

"Poti sa crezi ce vrei , dar fiecare din noi are un monstrulet ascuns in interiorul nostru."

Deschide-ti ochii..

"Deschide-ti bine ochi!"

Hai sa iti spun un vis..Visul meu uitat intr-un cufar inchis. 

 Acum 3 ani aveam un vis maret si era doar al meu. Auzeam o voce calda care imi soptea mereu cateva cuvinte : "Asculta-ti gandul si ucide-ti dorul nestapanit , aprinde-ti o tigara si priveste catre asfintit." . Asta imi spunea in fiecare vis , iar eu incercam sa ma ascund intr-un loc tampit si subru. Stateam si ma gandeam de ce suflet plange si se pierde in privirea acelei voci calde. Durerea ma facea sa strig  : "Oare cat voi mai sta ascunsa in acest loc idiot ?!? Cat timp mai trebuie sa imi ascund acest suflet hoinar? De ce ma doare ?!?.". Mereu ma trezeam transpirata si in celalalt colt al patului. Eram tinunta in lanturi de fier si mana imi era plina de sangele patat de durere. Nici nu stiu cum au trecut ani asa de repede.. Dar totusi odata cu trecerea lor m-am schimbat am inceput sa vad lumea diferit. Mi-am deschis ochii si acum pot visa mai departe. 

Daca ai putea macar pentru o secunda sa te uiti in ochi mei ai vedea in ei o intreaga poveste nescrisa. Ochi sunt ca o carte , memorezi totul si mergi mai departe.

Un simplu mesaj.

Salveaza-ma de la moarte! 

Numai stiu sa zambesc , am uitat acele clipe frumoase care mi-au spulberat fericirea. Cine o sa imi spuna : "Ai gresit!" , "Nu lasa in urma ta visul care te va salva!".  Imi este greu sa mai soptesc acea poveste care ma macina incetu cu incetu. Tacerea care s-a asternut peste mine parca devine din ce in ce mai nebuna. Ajuta-ma! Invata-ma sa zambesc din nou spune-mi ca cerul m-a iertat. Spune-mi daca vrei sa ma ajuti , spune-mi ca mai am acel suflet de copil tampit legat la ochi. Arata-mi calea spre bine , incearca sa ma faci sa inteleg ca pot sa o i-au de la inceput. Vreau sa o i-au de la inceput. Spune daca VREI!

Si uite ca ai vrut , m-ai ajutat sa trec peste acele clipe de cosmar ,mi-ai aratat calea spre bine. Si iti multumesc. Acum ma pot desena fara lanturi.

Ceva..

"Cand lumina se stinge , 

Adu-ti aminte ca el plange."

Cand totul capata un strop de culoare , eu il decolorez la loc... Mintea unui om bolnav se refugiaza intr-un suflet pierdut si creeaza. 

Hai sa mai rup o foaie din mintea mea ... Te invit sa te strecori printre randuri ... 

Intr-o zi senina si stupida de vara , un copil mic si tembel se plimba pe afara... Respira din ce in ce mai greu ... Pasi lui se pierdeau usor , iar inima lui se lupta pentru a-l mai tine macar o zi in viata... Speranta lui divina il facea mai puternic...Dar in acea zi stupida inima lui s-a oprit...S-a stins ca un fulg care se topeste in palma ta..S-a dus intr-un loc inchis dar frumos...Cerul s-a intunecat intr-o clipita..De azi acel copil a devenit un inger..Acum nu ii mai pasa de nimic , il privesc cum se joaca cu raza de soare si cum imi zambeste printre nori...Cand a plecat mi-a aparut in vis si mi-a spus : "Promit ca te voi lua si pe tine ,  te voi indruma." . Erau niste cuvinte suave si calde care m-au umblut de fericire... Simteam ca totul se stinge si atunci am inteles ca pot sa ma arunc in cele mai intunecate locuri...Acest copil impaiat si fermecat a uitat din ce cauza a murit...In a patra zi dupa ce a murit , mi-a uitat privirea si mi-a dat de inteles ca totul s-a sters din mintea lui..Cancerul i-a macinat si amintirile , de atunci ii repet in fiecare zi : "Intinde mana ,  deschide ochi si ai sa intelegi de ce te-am ales." . Atunci pe chipul lui s-a asternut un zambet curat si pur ,a inteles ca nu are nimic de pierdut daca ma alege ... Si a facut ceea ce a trebuit.

"Pot sa ma inec intr-un pahar plin cu lacrimi,

Dar visez cu ochi larg deschisi.

Am ales in inger si asta mi-a dat speranta ca pot sa zambesc."