marți

Sunt bine


"O privire speriată și un zâmbet amețitor!"

Am descoperit o altă privire , un alt gând , o durere si un zâmbet care nu se stinge într-o clipă. 
De ce nu pot să percep alte culori? 
De ce a trebuit să fiu lăsată în fața unui telezivor?
De ce simt orice  picătură de suferință?
De ce am nevoie de lacrimi dacă pot să zâmbesc?

De ce și iar de ce... Dar am aflat răspunsurile... 

Pot să accept orice schimbare și fac asta doar pentru că pot să spun SUNT BINE! chiar dacă nu pare :)
Acum stau afară și privesc luna .. parcă aud un glas suav care mă poartă departe și îmi dă speranța că acel vis  neîmplinit o să devină realitate. Fiindcă orice vis se aseamănă cu un spin care te ustură când te-nțepi. 

E doar o altă stare care mă face să zbor și să levitez între nori și realitate ... Ce sentiment divin zace în mine , nici nu am cuvinte ca să-l pot definii... Poate că sunt doar o altă ființă cu sufletul modelat de soartă... Dar știu că vor veni momente în care voi ajunge o melodie dintr-o viață :).

”Zâmbesc fiindcă fiecare lacrimă vărsată până acum mi-a dat speranța că am pentru ce să trăiesc.”