Poate o sa murim..poate nu...

Ca un curcubeu care apare imediat dupa ploaie...
Ne indreptam cu pasi marunti catre prietenie..
Prea mici sa intelegem ce se intampla cu noi,
Prea imaturi pentru a schimba ceva..

Inca de mici ne dam seama ca nu cautam nimic..
Inca din prima clipa de cand am deschis ochii ,
Realizam ca acest drum e mult prea greu ..
Pentru un suflet mic pierdut intr-o lume de rahat.

Pierduti intre vis si realitate ,
Ne asundem in amintirile interzise..
Printre privirile false ne apropriem incet catre apus..
Fara zambete ne stergem lacrimile insangerate.

Realitatea e doar o dezamagire impartita in soapte..
Era o vreme in care noi eram doar doi...
Acum insa suntem o mie
Sau poate mai multi..cine stie?

In incercarea de a colora universul ,
Ne pierdem speranta si alunecam in jos,
Alergam catre nemurire..
Dar cine poate spune cate ore , zile , luni sau ani ..
Trebuie sa mai luptam pentru a supravietui?

Facem sacrifici pentru a ne salva pe noi ..
Dar ne indreptam catre judecata..
O sa ne soptim "O sa fugim de pacate ,
Pana cand Soare se va stinge."

E un razboi purtat de noi,
Fara arme doar cuvinte,
Zburam catre o lume mai buna ,
Dar ne frangem aripile cand dam de lumina lunii.


"Viata nu e tocmai ce pare,
E doar un vis organizat,
Dormi... te trezesti ,
Aceaisi rutina."