Amintirea..

Erai si inca mai esti alaturi de mine ,
Imi zambesti mereu cand gresesc,
Vreau sa ador cu tine ,
Si cand ma trezesc sa imi spui
Ca vei cu mine orice ar fii.

Te port cu mine in gand,
Oare ce fac e bine?
Ce as face daca tu..
Ai pleca departe..undeva...

Erai exact cum mi-ai descris,
Era visul interzis ,
Pe care il simteam inchis,
Aveai o privire ...
O privire ametiroare,
Care imi dadea fiori.

Erai ca un parfum ,
O floare de scrum.
Dar acum ...E prea tarziu...
E mult prea dureros,
Sa imi mai amintesc ce a fost.
Poate a fost mai bine ,
Ca sa intamplat asa.

Doar amintirea ta ,
Imi rascoleste mintea...
Chiar daca eram nepasatori ,
Si caldura soaptelor tale
Ne dadea speranta ...
Ca vom fi mereu unul cu altul.

Dar cacat , ceva sa schimbat
Am ramas doar o simpla fata,
Cu un zambet imprimat pe fata,
Care in sufletul ei ,
Ascunde cele mai placute
Si cele mai dureroase amintiri.

Sti cineva spunea :
"Fiecare om isi prepara ingerul dupa chipul si sentimentele sale,
La fel cum curcubeul gusta din tristetea ploii,
Asa si omul gusta din taramul necunoscut."