Si totusi...

Si totusi ea spera ca o sa fie bine,
Spera ca nu o sa mai planga,
Macar o zi fara lacrimi,
Macar o simpla magaiere.

Ii este greu sa zambeasca..
Ii este greu sa mai gandeasca..
A inteles ca odata cu fericirea ei,
Sa stins si o parte din inima ei.

Putea sa spuna lucrurilor pe nume..
Putea sa inghita in sec...
Putea sa lupte in umbra..
Putea sa fie o simpla amintire...

In fiecare zi isi pierdea vremea gandindu-se la ce va urma,
Cu lacrimile in ochi spera sa isi refaca viata ...
Refuza sa creada ca traieste in cruzimea unor oameni....
Visa ca are puterea sa treaca peste ...
Dar inima ii spunea altceva...

Nu mai stia ce inseamna un strop de culoare...
Nu cunostea limita umilintei...
Dar stia ce scop a avut...
Acel scop pierdut odata cu iubirea...

Vroia sa cunoasca , sa invete Teoria zambetului :)
Vroia sa mai iubeasca macar odata...
Vroia sa afle macar niste raspunsuri...
Isi vroia amintirile si clipele pierdute in cacat.